Raluca Șteblea (25 de ani) e din 2011 antrenoare de natație în Emiratele Arabe Unite, la clubul Al Wasl, unde a activat ca tehnician și celebrul Diego Armando Maradona. Brașoveanca povestește pentru ProSport cum interacționează cu sportivi dintr-o altă cultură și subliniază avantajele unei infrastructuri perfecte pentru sporturile nautice.
Fiecare bloc din Dubai deține la ultimul etaj o piscină cu o lungime de 15 metri.
ProSport continuă seria materialelor cuprinse sub umbrela „AmbsaDor de România”. Oameni valoroși, dar cu papile gustative sceptice, aleg să câștige prestanță și bani la zeci de ore de Aeroportul Henri Coandă. Sunt cazuri emblematice pentru modul în care sistemul românesc obișnuiește să trântească ușa-n nas!
Dacă în primul episod am prezentat viața tehnicianului coordonator al lotului olimpic de maraton al Chinei, Vali Tomescu, azi ne mutăm în Emiratele Arabe Unite. În Dubai mai exact. O insulă de prosperitate din punct de vedere al investițiilor fertile în sport. Locul unde o antrenoare de înot de perspectivă, Raluca Șteblea, și-a fixat ochelarii de apă în octombrie 2011, după ce a aplicat online pentru o funcție de tehnician.
„Pentru mine nici Australia nu e departe” „Am plecat din România pentru că am simțit un blocaj și o mare lipsă de motivație. Și, bineînțeles, motivație financiară. Copiii nu mai aveau motivație să vină la bazin, facilitățile erau puține și intrările la bazin erau foarte scumpe. Pentru mine nici Australia nu e departe! Nu mi-a fost frică de nou, de necunoscut”, demarează brașoveanca de 25 de ani, antrenoare la clubul Al Wasl. Dintr-o perspectivă se poate spune că a tras lozul câștigător. A fost angajată ca Aquatic Program Director și Head Coach la clubul la care a activat și Diego Armando Maradona, iar adaptarea a curs firesc în orașul cu 5.000 de suflete române. „Acomodarea este cea mai mare calitate a omului. M-am adaptat rapid la ritmul, cultura și la stilul lor de viață. M-au primit foarte bine, cu mult respect. Sunt privită foarte bine, pentru că vin din Europa cu un bagaj major de cunoștinte în domeniu. Aici este o cultură nouă unde învăț zilnic câte ceva”, clipește vesel ardeleanca.
Jos? Bazin! Sus? Tot bazin. De ce a ajuns să iasă pe malul bazinului foarte devreme, vă întrebați!? Pusă sub microscop, cariera tinerei de 25 de ani ar putea fi sintetizată astfel: a avut rezultate puține ca sportiv, iar o perioadă a practicat și triatlon. A renunțat din cauza unui accident, care din punct de vedere ortopedic nu i-a mai permis sa facă sport de performanță. De aici a izvorât și marea ei dorință de a rămâne în sport.
Pe celălalt mal a găsit un mediu propice performanței. Cu oameni conectați la o viață sănătoasă, axată pe multă mișcare și cu o infrastructură susținută de bazine. Nu de ligheane, ca în România. „Bazine sunt la tot pasul. Foarte multe! Atât acoperite, cât și descoperite, majoritatea de 25 m. Vremea bună de aici permite înotul pe toată perioada anului. În Dubai toate clădirile, toate blocurile sunt echipate la ultimul etaj cu piscine. Este gratuit pentru cei care locuiesc acolo, și au o lungime maximă de 15 m. Înotul este foarte practicat în Emirate”, un barometru care arată că nimeni nu înoată pe uscat în Dubai.
Allah, Allah, Allah Cu atât mai bine pentru un antrenor ai cărui elevi îi respiră fiecare răsuflare. „Antrenez atât juniori, cât și seniori. Atât arabi localnici, cât și europeni și australieni. Anul trecut am pregătit juniori componenți ai echipei naționale, iar acum antrenez europeni care înoată în calificări de campionate naționale din Marea Britanie. La fel antrenez și indieni care participă la Inter School Championships atât în Emiratele Arabe Unite, cât și în India”, își continuă Șteblea incursiunea prin orașul cu o populație cât a Bucureștiului – 2 milioane de oameni. „Nu este greu de lucrat cu ei, doar că rezultatele apar puțin mai târziu, comparativ cu înotătorii români. Este o țară fără tradiție în sport în general. Am învățat foarte puțin limba arabă. De la sportivi câțiva termeni tehnici și, bineînțeles, o mulțime de formulări cu Allah. Dar nu îmi doresc un viitor aici. Este o țară fără cultură, un mix de naționalități și multe restricții. Îmi doresc să antrenez din nou acasă, în România”, sună încheierea unui Ambasador de România, cu dor de România.
„Maradona părea un tip relaxat și distractiv. Ne întâlneam la ședințele clubului” Raluca Șteblea, antrenoare de înot Al Wasl
„Marea majoritate a sportivilor de aici înoată bras și liber” Raluca Șteblea, antrenoare de înot Al Wasl
„În Emirate sunt bugete mari pentru sport”
Șteblea (25 de ani) aruncă din Dubai și o privire scurtă către natația din România.
Brașoveanca spune că în România un antrenor e un adevărat „om-orchestră” la clubul la care antrenează.
Ce ar trebui să vadă pentru prima dată un român când ajunge în Dubai? De ce ar trebui să se teamă, la ce ar trebui să fie atent? Un viitor antrenor ar trebui să fie foarte atent cum își negociază contractul. Dubaiul este un oraș foarte scump, cu standarde ridicate. Sunt bugete foarte mari pentru sport în Emirate, trebuie doar să ai curaj să ajungi aici.
Se spune că înotul este și plictisitor. Tu cum ai atrage copiii spre acest sport? Am antrenat patru ani în România, la Brașov, și a fost o mare plăcere. Echipa a fost motivată o bună perioadă, doar că în zilele noastre copiii au mereu alte atracții în jur și sunt ușor ademeniți. Dar părinții au un rol foarte important de a-și motiva propriul copil. Aș spune că înotul este distractiv. Înotul este fantastic, iar omul este făcut să se miște. Eu am început să predau dintr-o mare pasiune pentru apă și copii.
„Lipsă de motivație, salarii mici, facilități zero” Am avut mereu rezultate pe plan internațional din anii 80 până de curând, dar ultimii ani au fost cu performanțe mediocre. Care ar fi cauza? Lipsa de motivație, salarii mici și facilități zero. Afară se lucrează cu o întreagă echipă de antrenori, manageri, medici, preparatori fizici. În România asta se întâmplă foarte rar și atunci poate doar la echipa națională. Când antrenam la Brașov, făceam munca unei întregi echipe de tehnicieni. Antrenamente, pregătire fizică, administrație, cantonamente, organizare, deplasări, transport. Absolut tot!
Și de ce ar fi nevoie? Este nevoie ca fiecare să facă ce a învățat. Nu mai avem campioni, pentru că nu sunt motivați. Mai nou, la Naționale, nu se mai dau medalii, doar diplomă. Probabil din lipsa de fonduri. Cei mici sunt foarte dezamăgiți că nu mai primesc și medaliile și acest aspect poate cauza dispariția motivației.
„Există doping în natație” Probabil că mai ești conectată la ce se întâmplă în țară. Cum ți se pare activitatea celor de la federație? Federația îsi desfășoară activitatea normal. În marea majoritate a țărilor sunt lucruri de schimbat, reorganizat sau apare nevoia de nou. Antrenorii au nevoie de curaj. Nimeni nu vine la Federație cu un proiect sau cu o idee. Toată lumea comentează pe bloguri sau pe alte siteuri. Lucrurile nu se vor schimba de acolo.
În Barcelona, la vară, are loc Campionatul Mondial. Câți sportivi crezi că vom califica? De la sărituri, până la înot. Să vedem. Prefer să fiu plăcut surprinsă de un număr cât mai mare.
O serie de campioni obțin sistematic rezultate fabuloase. Crezi că există doping în natație? Bineînțeles că există doping, dar asta este responsabilitatea Agenței Mondiale Anti Doping (n.r. WADA).
Care e principalul tău țel în carieră? Să ajung, cândva, din postura de antrenor, la o ediție a Jocurilor Olimpice.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER